degetului, ori, cum ar spune unu’ ca Craioveanu, de la gigi, „Nu mars la nevasta-mea, mars la a ta…” M-am abatut, da-s marcat… 🙂
Na, bine, is revenit… Voiam sa-ti zic ca, in aceasta lume marcanta si marcata de tehnologie, exista, permanent, nevoia de comunicare… Omule, stii asta… Io abia invat… Grupuri pe WA, pe FB, pe TT, si nu mai stiu unde… Cert este ca te certi pe tine ca nu mai stii sa comunici verbal… Ca mana ta dreapta (sau stanga) atinge ecranul si te „incarci electrostatic”… Si, tot asa te si „descarci”, inversand…
E psihedelic ce zic? Nu?! Atunci asculta, ori vezi pink…
Ce crezi?
+1
+1
+1
2
+1
+1
+1
+1
Ah… Ti-am amintit o parte (din care, disperat, imi vine vorba) din “Another brick in the wall” si in urma lui, cred ca nici sa stii sa pui degetele la gura nu mai ai cum sa faci… Asadar, consuma informatia, in orice forma o primesti… Si iata ca, putina poezie, orice ar fi ea, ajuta la rezolvarea sentimentelor de nesiguranta si de nevoie de comunicare…