…de-al doilea…
Ca m-am razgandit, ca trebe sa va zic.. Pana nu inghet de frig…
Burta-mi plangea… I-am zis gazdei mele ca sper sa gasesc ceva de mancare… A spus ca centru istoric ii aproape si ca, acolo, is multe terase…
De unde draq sa stiu ca de 3 saptamani, nu se servea mancare la terase in Baia Mare… Covidu’ o mancase pe toata, pune-se-ar pe matele alora care l-au crescut…
Asa ca, dupa doi kilometri pana la bancomat, mi-am adus aminte ca in toamna lu’ 86, cand am fost incorporat, noaptea dinaintea chinului de un an si aproape cinci luni, am petrecut-o aici, cu al meu Pater, sprijinul meu indiscutabil…
Atunci am stat la etaju’ sase, ca era plin in ’86… in 9 septembrie… Era plin de astia ca mine, care mergeau la unitate… Dar, asta e alta poveste…
No bine, trecand si de hotel, mi-am zis ca trebuie sa mananc… Dupa vre-o suta de metri, parcurgand un parculet pentru copii, am reusit sa intreb o fetiscana de la Total Bet, de vre-un restaurant sa ma restaureze. Am fost indrumat cum trebuie… Sigla lor v-o arat, numele nu vi-l spun, ca am stat ca si catelul, la usa, pana au pregatit… 🙂
Mancarea foarte buna, mancata in camera pensiunii, la rece… „Doar la pachet!”
Cand m-am intors cu o bere, la camera, am vazut asta…
Mi-a fost destul sa ma bag in pat, sa ma incalzesc…
…
Completand acum… atunci, in 28 februarie, dimineata, am mai fumat o tigara pe terasa camerei… … apoi, pe la 8, am plecat catre Somcuta Mare… Acolo am facut armata, demult… Am baut o cafea acolo si am facut si 2 poze 🙂 La buna vedere, dragilor! 🙂
Pe data (a)vi(a)itoare… Daca pricepeti ceva din ce va zic… 😛 (publicat pe 27.02.2021)
Mama mè când m-o făcut,
Foc în vatră n-o avut
Afar’ o fost vrèmea rè
Cum îi șî inima mè
La a mè inimă-i tină
Cum îi vara la fîntînă
Cum îi vara la fîntînă
Cîn’ plouă o săptămînă
Săracă inima mè
Unde vede-o fîntînè
O tulbură ș-apoi bè
Șî zîce c-așa-i tihnè
Zîce c-așè-i învățată
Tăt cu apă tulburată
Tăt cu apă tulburată
Nu limpede niciodată
Aici is oamenii care is:
