„Viata vazuta prin gaura cheii”

Remember!
Poate unii radeti la cele ce veti citii in aceasta povestire sau veti spune ca am devenit un „bolnav de nostalgie” sau prea batran. Nu nu, va asigur ca nu-i asa, dar, cu totii am trecut prin astea. Zilele trecute stateam pe o banca intr-un parc plin cu flori si ma gandeam cum a zburat timpul in ultimii 40 de ani, cum si de ce atit de repede…Tare imi este dor de oameni pe care nu i-am mai revazut de la terminarea scolii generale sau liceului si nici nu stiu nimic de soarta acestora….sau daca vreodata, voi avea bucuria de a le stringe mina, sa-i imbratisez si sa le spun cine sunt…sa incercam sa depanam amintirile la o ceasca de cafea, un ceai, o inghetata sau poate chiar numai bucuria revederii…!

Am intocmit mai jos, din aducere aminte, o lista cu cei care ne-au parasit, sau pur si simplu, nu mai stiu de soarta lor pe unde isi duc existenta.
Prof.Dir.Tismonar Ioan-RIP,
Prof.Dir.Isvan Nicolae-RIP
Prof.Ienasel-RIP
Inv. Lazar Maria-R.I.P.
Visan Neli-RIP
Visan Duminica-RIP
Iova Ion-RIP
Specht Matei-RIP
Asimionesei Mihai-RIP
Dragomir Maria-RIP
Iova Maria-RIP 
Culcea Maria-RIP
Prof.Matesoane Ioan-RIP
Prof.Andel Maria-RIP
Prof.Ponoran Ioan-RIP
Prof.Gheti Florian-RIP
Prof.Jurma Ana-?
Inv. Pora Aurelia-R.I.P.
Dir.Prof.Peia Mihai-R.I.P.
Prof.Santau Lucia-?
Prof.Micsa Maria-?
Prof.Miuta Ioan-RIP
Prof Antr. Băin Alexa-R.I.P.
Florea Teiuta-RIP
Ionescu Petru-RIP
Kui Arpad-RIP
Prof. Stanciu Mariana-RIP
Draganoiu Aurel-RIP
Dobosan Sebastian-RIP
Tismonar Adrian(Tisanu)-RIP
Mascas Aurel-RIP
Crisu Mariana-RIP
Prof. Antr. Szabo Ioan-RIP
Prof.Antr. Motica Constantin-RIP
Maistru: Belcea-RIP.
Maistru: Rebegila Todor-RIP
Maistru: Bunea Ioan-RIP
Draganoiu Cornelia-RIP
Porosnicu Gheorghe-RIP
Barsan Gheorghe-RIP
Nedelcu Alexa-RIP
Gligor Silvia-RIP
Ureche Codin-?
Balean Sorin-RIP
Szkarba Cristina-RIP
Bonis Attila-RIP
Visan Sandu-RIP
Fusu Gheorghe-RIP
Robu Simona-RIP
Kapronczai Balint-RIP
Kapronczai Tibor-RIP
Kapronczai Balazs-RIP
Barit Constantin-RIP
Zuh Lajos-RIP
Gurmai Alexandru-RIP
Buda Maria-RIP
Icma Teodor-RIP
Bulzan Florin-RIP
Engleitner Toni-RIP
Engleiner Maria-RIP
Dan Liliana-RIP
Balan Mircea-RIP

Ionescu Ileana-RIP
Ilina Ioan-RIP
Bain Ilie-RIP
Gligor Ioan-RIP
Culcea Nicolae-RIP
Puscas Maria-RIP
Kapronczai Zoltan(fiu)-RIP
Kapronczai Iren(mama)-RIP
Kapronczai Erzsebet(matusa)-RIP
Poleanski-RIP
Țîru Georgeta-RIP
Braun Viktor-RIP
Gherban Ducu-RIP
Petrea Liviu-RIP
Ivan Gicu-RIP
Porosnicu Gheorghe-RIP
Varga Stefan-RIP
Varga Maria-RIP
Badea Vasile-RIP
Badea Maria-RIP
Dragomir Maria-RIP
Colicue Adrian-RIP
Nechita Pantelimon-RIP
Hernea Rita-RIP
Nowy Dorina–RIP
Prof.Andras Nicolae-RIP
Cusmulescu Carmen-RIP……si lista poate continua…..ESTE ENORM DE LUNGA..!
Tinand cont ca majoritatea prietenilor, colegilor sunt rasfirati de la Madrid pina in Sydney, Oslo si Welington-New Zeeland, face ca de unii sa nu mai stiu nimica.
Mi-am permis aici sa amintesc si cativa din profesorii mei favoriti din acei ani, prieteni, vecine si vecini trecuti in lumea celor drepti.
Am revazut parca prin fata ochilor, zilele cand eram la scoala generala si aproape in fiecare saptamina jucam fotbal pe „pariu” intre blocuri, dupa care daca aveam noroc sa castigam, mergeam cu suma intreaga la cofetaria din bulevard unde se manca ecler, indiene, banane, sambrolnuri, diplomat, si bea brifcor, cico sau lamaitza….iar daca eram infranti deja faceam planuri la un nou antrenament. Tinjeam dupa cate 6,25 lei sa luam o sticla de nectar bulgaresc sa o impartim frateste, sau un corn cu gem, mac, nuca, rahat si cate o cutie de iaurt, lapte batut, chefir sau branza Fagaras.
       Ne bucuram la sume mici de bani castigati te miri din ce maruntisuri de lucruri, faceam curat in scari, duceam gunoiul la lume, faceam cumparaturi la vecini, curatam gradini, taiam gardurile, adunam hartiile aruncate la voie, vopseam bordurile, umblam cu profesorii prin fel de fel de actiuni la Raul Alb, Semenic, Muntele Mic, Sarmizegetusa, Deva, Secu, Valiug, Hunedoara,….jucam fotbal pe 5lei si puneam deoparte pentru cate o minge, o manusa de portar, o jambiera, o guma de sters cu miros, un pix cu patru culori, un stilou chinezesc, sau alte mici bucurii copilaresti. Practicam natatie, handbal, baschet, badminton, ping-pong din placere si nu din obligatie. Stateam la orele de educatie fizica cu o bucurie cum in zilele noastre nu am mai vazut la elevi. Seara de seara eram afara la bloc, jucand miuta, tenis cu piciorul, fotbal, prinsa cu mingea, sotron, ascunsa. Imi aduc aminte de nebuniile cand jucam prinsa cu mingea prin autobuze, ascunsa prin subsolurile blocurilor (pe atunci nu erau inchise cu lacate sau interfoane), batalii cu sabii, scuturi, construiam cazemate cu lazile de la alimentara de pe strada George Enescu. Aveam biciclete Pegas 41 si 51 si semi-cursierele Ukraina.   
Intorceam cu vecinii si tata pe acoperisul blocului cate o antena noua de receptie TV Beograd 1(2)sau Novisad iar prin anii de liceu ascultam pe ascuns postul de radio Europa Libera cu Ioana Magura Bernard, Neculai Constantin Munteanu, Nestor Rates, Noel Bernard, Monica Lovinescu, Virgil Ierunca si multi alti moderatori de emisiuni pe teme social-politice, muzicale si de stiri, la o amarata de radioreceptor Gloria 2(modificata si aia), astfel incat sa nu afle si sa ma bata tata (Dumnezeu sa-l odihneasca) cu centura de garzi patriotice sau sa ma prinda militia si securitatea

. Sambata dimineata strangeam sticle, borcane, maculatura, fier vechi ca sa predam la scoala sa fim printre primii elevi care ajutau la construirea societatii socialiste multilateral dezvoltate si propasirea romaniei pe noi culmi ale civilizatiei, sau mergeam sa vopsim borduri, si sa zugravim cu var pomii dintre blocuri si alei. La liceu stateam sa intram la clase sau laboratoare, aliniati doi cate doi, ocupam locul in banca si nu aveam curajul sa raspundem neintrebati sau ridicam mina pentru a da un raspuns dascalilor. Aveam o geanta sau mapa cu caiete studentesti, diverse creioane, pixuri, echere, liniare, compasuri…!
       Aveam obligatoriu toti uniforme, camasi, numar matricol, cravata, unghii taiate, batiste, codite legate la spate, dar in schimb nu aveam voie cu cercei, lantisoare, inele, unghii vopsite, pantofi sau sandale cu tocuri, fuste scurte, ciorapi cu forme, pantaloni mulati pe fese….etc,etc. Respectam oamenii mai in varsta, vecinii, dascalii, colegii, prietenii de joaca. Ne bucuram la cadouri de gen stilou chinezesc, creioane colorate, carioci, caiete de colorat, guma de sters mirositoare, masinuta chinezeasca de tabla, joc nu te supara frate, moara, sah, table, remy….carti de joc pacalici sau mai stiu eu ce cadouri sumare.  
-Eram bucurosi cand una din mame striga in gura mare:”Incepe Mihaela” si toti fugeam 10minute in casa….     
-Eram bucurosi cand aveam cursuri dupa masa si in jurul orelor 17.00 se lua lumina cate 3 ore….   
-Eram bucurosi ca aveam bascheti sau tenisi chinezesti….   
-Eram bucurosi cand o mama facea o cratita cu porumb fiert….si mincam cu totii ca fratii fara sa ne certam….
-Eram bucurosi pentru celalalt daca reusea sa-si cumpere imbracaminte si incaltaminte… 
-Eram bucurosi cand puteam inmuia o felie de paine in apa, apoi o tavalesm prin zahar… 
-Mergeam la scoala cu tramvaiul sau autobuzul tinandu-ne cu o singura mina agatati de o bara….pe atunci erau in jur de 25.000 de muncitori daca  nu chiar mai multi,  pe platformele de lucru resitene.   
-Ne inghesuiam printre miile de UCM-risti,CSR-isti,ICMMR-isti,IMR-isti,IJCM-isti care mergeau la munca dimineata de abia prindeai loc in buzz sau tramvai….    
-Eram bucurosi ca faceam tragere cu pusca cu aer comprimat impreuna cu reprezentantul UTC….    
-Eram disperati cand trebuia sa mergem la mitingurile dedicate epocii comuniste si stateam cate 6…8…10 ore pe stadion cu drapele, pancarte, si strigam cat ne tinea gura urale si slavi comuniste….   
-Eram bucurosi ca mergeam lunar sau trimestrial la cate o excursie prin tara, sau anual la mare, cu trenul tineretului…   
        Ne puneam de la ora 03.00 la coada la carne, lapte, oua, unt, zahar, ulei, cacao, banane, portocale, paine neagra sau semi care mirosea dumnezeieste cand era calda  incat dadeam navala pe masina intre blocuri si ne rugam de sofer sa ne dea si noua cate una, dupa care lasam orice activitate…..si lista ar putea continua….     Eram bucuros sa merg la colegi, colege sa facem temele impreuna, sa ne ajutam reciproc. In clasa eram trup si suflet unul pentru altul, eram o gasca, eram uniti…nu ne bateam, injuram, scuipam, jigneam pe teme de etnie sau culoare…!
   ÎN ZIUA DE AZI?…lucram sa platim datoriile catre firmele de servicii, lucram dupa masa „ciubucuri” sa completam salariile, lucram sambata sau duminica sa stringem de concediu sau de masina, de apartament copiilor, nepotilor, de excursie pentru copii si nepoti.
   Ne „sfarmă” stresul, oboseala cronica, internetul, stirile politice sau despre violuri, crime, hotii, spagi, delapidari, avorturi in randul tinerelor, sinucideri si mai stiu eu ce stiri „superbe” ce te indispun total. De mai bine de un an suntem victimele asa zisului Covid-19 cu tot ceea ce implica acest virus sau conspiratie. Nu stim adevarul nu cunoastem realitatea, deoarece, tot ce se spune si se comunica prin mijloacele media le punem la indoiala.           Concluzionam doar ca se moare tot mai des, tot mai multi din randul rudelor de familie, prietenilor, cunoscutilor.   Fugim si ne ferim de un virus de care nici specialistii nu stiu multe, se contrazic si chiar aplica scheme de tratament impuse de O.M.S.(Organizatia Mondiala a Sanatatii). Ne-am obisnuit sa purtam masca, sa ne uitam ciudat la cineva care face febra, tuseste sau stranuta in public. Alternam intre a ne vaccina sau nu cu diverse vaccinuri de care nu stim si nici nu ni se spun prea multe.
Viitorul se arata sumbru si greoi….!
  Apropo de colegii, prietenii de bloc, scoala, strada, cartier….unii suntem pe facebook, messenger, skype, whatsapp, zello si azi, unii ne-au parasit pentru totdeauna la diferite varste, altii nu au mai dat un semn de viata…din varii motive pe care trebuie sa le respectam.In final anii au trecut peste toti, am intemeiat familii, avem copii, nepoti, si realizam ca avem fire carunte de par in cap, operatii, pareze, atacuri vasculare cerebrale, boli diverse, probleme care mai de care te miri…adunate de pe unde nici nu poti sa crezi. Ce vremuri, ce ani, ce zile, care nu se mai intorc….trecand in revista viata omului, realizez acum la 52 de ani, ca nu-i decat o carte cu pagini pe care le citesti, intorci filele si apoi la un moment dat inchizi coperta. lasi in urma tot, realizari, bucurii, idealuri, vise, avere, amintiri (frumoase sau urate), familie….si toti acesti prieteni pe care candva i-ai cunoscut si ai impartit bucurii si necazuri cu ei.

Nu uitati, viata omului este mult prea scurta, tocmai de aceea merita traita asa cum fiecare isi doreste!

In speranta ca ceea ce este scris in aceste randuri vă va duce cu gandul in trecut fie si pentru doar o clipa, in aducerea aminte a ceea ce am fost cu totii odata, va doresc tot binele din lume, sanatatea sa va insoteasca oriunde a-ti merge si Domnul sa ne vegheze si sa ne tina sanatosi in paza Sa!

Resita
10.09.2021