Drumul era perfect, asfaltat, marginit, sa conduci cu placere…
Ei, bine, m-am dezumflat… Poteca care ducea catre Creasta, nu se vedea din cauza zapezii…
N-am vrut sa renunt, trebuia vazuta, d-aia am facut aproape 400 de kilometri… Pe drum, catre Mara, cautam locuri pentru poze, fiin’ca, dupa ce treci Pasul, pe dreapta, printre crengile copacilor, o vezi…
V-o arat si voua, intr-un sfarsit de februarie… Si, de la distanta, din pacate… si cu zoomoolica… 🙂
Ca sa percepeti frumusetea locului, va arat si asta…
Este deosebit… Dar nu de pe sosea… Bateti cararea pret de vreo 2 ore si juma, sa ajungeti aproape… Maiestosenia ei vi se va dezvalui… Faceti acest lucru vara, caldura transpira coniferele din zona, aerul e super. Mai mult, daca va tin picioarele, urcati pe Creasta… Pana acolo va puteti delecta cu afine…Urcand catre Pas, mi-am adus aminte ca tre’ sa dau, intr-o curba si peste mormantul lui Pintea… Da, l-am vazut, da’ n-am oprit atunci, timpul era inaintat, voiam sa merg la Creasta… N-am putut, deci vi-l arat acum, la coborare… N-ai unde sa opresti masina, da’ cum face nesimtitu’? Pune avariile… Si iaca poze si de acolo…
…Sara venea, burta plangea, asa ca m-am cazat in Baia Mare, la o pensiune la care mai fusesem acu’ vreo 10-11-12 ani… Dup-aia am plecat in oras sa mananc ceva… Si asta-i partea a 2-a din poveste…O aflati maine…
(publicat in 27.02.2021)
Ce crezi?
+1
2
+1
1
+1
3
+1
+1
+1
1
+1




