…cel cu oua case… Poate il sti… a fost…
Acum a mai venit unu’ cu omleta… Ca, cica, daca nu spargi oua (pe numarate!), nu se face omleta (ori invers)… Pana anu’ trecut a spart oua prin primarie, ca sa o imparta…. DE curand, incearca sa-mi sparga si mie ouale(le) 🙂 Ale mele, totusi, is legate de sira spinarii… Daca-mi cade galbenusu’, ma cocarjesc, daca stau drept, imi iese albusu’ in ochii alesului…
Sa las pamfletu’ la intr-o parte, dom’ primare, daca dumneata nu ai avut cosmarul tramvaiului, apai nime’ n-o avut… (e bun ca se face, sa improspatam asfaltu’)
Bine, incerc mai putin acidulat: La ce mama dracului ati spart tot orasul, ca sa nu fie nimic gata? Ne cerem scuze pentru disconfortul creat?!? Îie ceva timp… 🙁
Domnule Primar, cu tot respectul cuvenit, omleta mea din cate oua este? Va ajut; daca e din doua, pana la lucru flamanzesc, daca e din trei, cand iau curba pe Timisorii, ma apuca panica… Asa ca, mananc patru… Daca-mi pica greu, e numa’ vina ma’tale…
Apropos de „drumul oaselor”, zis și Calea Timișoarei, ai observat că, atunci când te deplasezi cu auto, nu poți depăși nicicum pe cel dinaintea ta, indiferent cât de prost merge? Și asta pentru că a ajuns acolo înaintea ta! Așa că nu-ți rămâne altceva de făcut decât să continui să te AUTO-DEPĂȘEȘTI prin fiecare scriere…
E ce incerc sa fac in fiecare zi… Cu sofer, depasindu-ma, doamne… 😀