1. …la ceas de seara…
Cu un Marte mai putin ostil, in perioada de antrenament, cred ca înțelegi, dupa ce vezi pozele, ca nu e asta toată poiana, ci vezi doar pe unde m-au plimbat picioarele.
Ce ai vazut a fost in seara sosirii, dupa un drum de vreo șase ore. M-am cazat la Ana Hotels – Bradu, o locație bună din toate punctele minus unu, pretul mare, potrivit pentru poiana 😉 – camere pentru toate situatiile de la 300 E in sus, in cele trei cladiri ale Ana Hotels din poiana: „Poiana, Sport si Bradu”… Asta ca asta, dar mini-barul din camera te rupe… 🙂 – nu public preturile, de ciuda! :))))
2. Brasov, in piata Sfatului, cu Biserica Neagră ca reper…
Cum se pregătea de o ploicică, grupul a hotărât să mâncăm la un local, chiar lângă biserică. Ți-l recomand cu drag, pentru felul cum arată și pentru mâncarea bună. Prețurile un pic, dar doar un pic, mai mici ca in poiana. Vezi-l si tu…
3. Postăvaru… La 1799 metri altitudine.
Actualizez mâine articolul, să văd pe unde mai umblu… Hai, pa 🤗
– // –
Maine e ieri, n-am fost nicaieri, decat la Capra Neagra pentru mancare, dar a inceput o ploaie grindinoasa… 🙂 ,
iar azi bagaje, mic dejun, drum cu masina pe soselele patriei, prin ploaie…
(apropos de sosele, de cand e data in folosinta A1 Sibiu – catre Vest ? Ca, deja e carpita mai rau decat pantalonii mei de sase ani…)
Bine, acum pun o intrebare pentru sinea ta: Cum crezi ca e articolul, reclama sau antireclama?
Daca stai in dubii, te lamuresc… Am oprit in Sarmizegetusa, poate ai trecut pe acolo, unde-s niste ruine restaurate, ei bine, am mancat acolo, in grup, ceva obisnuit, adica piept de pui la gratar, unul simplu, unul cu crumpi prajiti, o fasole cu ciolan, doua salate de muraturi asortate, o apa plata la sticla mica (330 ml), doua beri F.A. (una pentru sofer) Heineken (cred ca am scris bine), tot la sticla mica (330 ml) si un cola de la coca (250 ml), apoi am fumat tigari (ale mele) la intrarea in stabilimentul „Dacii si Romanii” (nu e asta numele, da’ nu ti-l spun, ca n-am facut poze, ca-mi uda filmu’ din telefon, ploaia care nu se potolea)… Cred ca fumurile au costat cam mult… Cam cat in Poiana…
Data viitoare, am loc in Poiana si nu ma mai uit la tine, ca io, cu colegii, stau acolo, da? 🙂
Hai, te tzuc, mergi si vezi, cutreiera tara asta, totusi, nu uita sa-ti pui si niste mancare in „straita” (traista zic unii), si, mai ales, lichide… 🙂
Însă până atunci am să mă plimb pe drumul liniștit al Postăvarului, gratiar minunilor naturii și a vederilor ce vor ieși la iveală,venind pe la ceas de seară. Poate nu vine nimic, nici măcar liniștea să nu facă zgomot, dar e glasul Naturii și m-am învățat în aceste zile să ascult, mai degrabă decât să vorbesc.